Cred ca inovatia medicala care a schimbat cel mai mult societatea a fost contraceptia disponibila la scara larga. In urma cu 50 de ani, femeile au avut pentru prima data in istorie optiuni in ceea ce priveste acest aspect foarte important din viata lor. Femeile astazi pot sa aleaga daca, cand, cu cine si cati copii doresc sa aiba.
Viata omului modern este foarte diferita de cea a omului din urma cu 50 de ani, inclusiv toate aspectele legate de sarcina, nastere, si maternitate in general.
Femeile nasc mult mai tarziu si mult mai rar in tarile din occident. Acest proces care era foarte firesc in urma cu putin timp, este excesiv de instititutionalizat si foarte misterios pentru femeia moderna. O femeie nascuta acum 100 de a avut cunostinta, daca nu chiar a asistat, la nasterile mamei, vecinelor, surorilor mai mari, etc., a participat sau asistat la ingrijirea mai multor bebelusi din comunitate, la imbolnavirile si chiar la decesul unora dintre ei, si ar fi privit procesul ca pe ceva natural, care face parte din viata cotidiana, toate acestea chiar inainte de prima menstruatie si prima sarcina.
O manifestare foarte frecventa in lumea contemporana este anxietatea legata de sarcina, nastere si ingrijirea bebelusului.
Acest proces este deosebit de solicitant pentru mame, psihic si fizic, in special cele aflate la primul copil (primipare). La cele care mai au copii, responsbilitatea unui nou bebelus in plus fata de copii existenti poate fi coplesitoare, mai ales daca diferentele de varsta sunt mici intre copii. Presiunea este resimtita acut si in relatia de cuplu, fiind de multe ori proba durabilitatii relatiei.
Viitoarele mame sunt ingrijorate in legatura cu nasterea si cu viitorul bebelus, multe dintre ele recita lista intregi de analize, posibile probleme pe care le poate avea bebelusulul sau care pot interveni la nastere, stabilesc in amanunt tot ceea ce este legat de nastere si venirea acasa a bebelusului, isi mobilizeaza toate defensele impotriva anxietatii printr-un aparent control omnipotent. Toate astea sunt alimentate si de industria enorma construita in jurul sarcinii, nasterii si nou nascutului.
Angoasa este exponential mai mare daca in istoria familiei sau a mamei exista sarcini oprite din evolutie, bebelusi prematuri sau decese la nastere, si in general orice eveniment traumatic legat de sarcina si nastere.
Viata femeii se schimba definitiv in momentul in care are un copil, pentru ca pe langa femeie devine si mama, un rol distinct si cu totul nou. Prin intermediul bebelusului ea devine mama, si trebuie sa lase in urma propriul statut de copil. Ea va renunta la “copilul ei interior” pentru a face loc copilului care se naste si este total dependent de ea, fizic si emotional. Schimbarile fizice, psihice si hormonale, impreuna cu asteptarile sociale, pun proaspata mama in mare dificultate, zdruncinand uneori imaginea de sine si stima de sine. Nasterea este vazuta ca un proces traumatic, uneori chiar fatal, mama fiind nepregatita in primul rand mental. Multe mame aleg sa aduca pe lume copii prin cezariana, preferand sa evite durerea de moment in schimbul unei operatii dupa care organismul, si asa slabit, se reface mult mai greu decat dupa o nastere naturala. In consecinta, bebelusul in primele zile dupa nastere poate avea parte de ingrijire deficitara din partea unei mame aflate in suferinta. Pentru ca in lumea moderna ne este frica de durere, nu suntem obisnuiti sa toleram disconfortul. Angoasele dinainte de nastere pot merge pana la scenarii in care mama sau copilul mor, sau chiar amandoi. Anxietatea mamelor de multe ori ingreuneaza procesul, pentru ca nu au incredere in ele si in corpul lor ca sunt capabile sa duca la bun sfarsit o nastere naturala.
Cele mai multe femei contemporane nu au vazut sau atins un bebelus nou nascut inainte sa aiba propriul copil, dupa nastere sunt foarte speriate de fiinta fragila si total dependenta cu care sunt trimise acasa de la maternitate si despre care nu stiu mai nimic, sau dimpotriva au impresia ca stiu tot pentru ca s-au documentat temeinic in timpul sarcinii ca sa isi linisteasca anxietatile. In cazurile fericite proaspetele mame au propriile mame care le vin in ajutor in ingrijirea bebelusului nou nascut, si relatiile lor sunt bune. Din pacate, de multe ori mamele in loc sa fie sustinute si ajutate sunt acuzate, infantilizate, toate tensiunile din relatia cu propriile mame ies la suprafata, si in loc sa aiba ajutor ele au o povara in plus. Partenerii de cele mai multe ori sunt cu atat mai putin pregatiti, si in loc sa fie alaturi de proaspata mama se refugiaza in munca sau alte activitati in afara casei. Comunitatea lipseste cu desavarsire pentru ca stilul de viata actual ne-a insingurat pana incat nu stim cum se numeste vecinul de alaturi.
Maternitatea este glorificata din punct de vedere social, si este inacceptabil ca o gravida sau proaspata mama sa fie nefericita, sa regrete decizia, sa isi doreasca viata sau o parte din viata pe care o avea inainte de a deveni mama.
Mama are nevoie sa regreseze din punct de vedere psihic ca sa se poata acorda cu bebelusul, sa poata fi receptiva la nevoile sale. Ca sa poata face fata cu succes furtunilor interioare ea, are nevoie sa fie sustinuta , dar si protejata de lumea externa cu inerentele tracasari cotidiene, pentru care ea nu are timp si spatiu mental.
O parte semnificativa din afectiunile psihice debuteaza dupa prima nastere, iar cele preexistente de obicei se vor exacerba. Femeile diagnosticate cu afectiuni psihiatrice trebuie sa intrerupa tratamentul pe perioada sarcinii, iar asta face ca procesul sa fie si mai dificil. Mamele se trezesc singure, sau mai rau uneori, inconjurate de persoane care in loc sa le sustina si sa le ajute le saboteaza sau critica. Din pacate, uneori toate astea contribuie la tragedii, psihoze post partum, sinucideri ale mamelor sau pruncucideri. In cazurile mai putin grave, anxietatea si depresia mamei vor slabi imunitatea diadei mama-bebelus (studiu), cu toate consecintele care decurg de aici.
Aici am enumerat o mica parte din dificultatile pe care le pot intampina femeile in aceasta perioada a vietii lor, insa poate fi si un proces plin de bucurie si de satisfactie. Daca va simtiti coplesita de griji si simtiti ca nu aveti cine sa va sustina, apelati la ajutorul unui specialist care sa vina in sprijinul dumneavostra in adaptarea la noul rol de mama si de ajutor in ingrijirea bebelusului.
