Author: Marilena Popa

ACE (Adverse Childhood Experiences)* este un test simplu care va poate indica in ce masura experientele din copilarie va fac vulnerabil la comportamente de risc, dependente si chiar boli fizice sau accidente.

Acesta inventariaza traume de abuz fizic, emotional, sexual, neglijenta si dificultati familiale.

La fiecare dintre intrebarile de mai jos raspundeti cu DA sau NU.

Inainte de 18 ani:

1. Un parinte sau alt adult din casa des sau foarte des va injura, insulta, umilea? Sau se comporta cu dumneavoastra in asa fel incat va temeati ca veti fi ranit fizic?
2. Un parinte sau alt adult din casa des sau foarte des va palmuia, zgaltaia, apuca, sau arunca obiecte catre dumneavoastra?
3. Un adult sau o persoana cu cel putin cinci ani mai in varsta decat dumneavoastra v-a atins sau v-a facut sa il atingeti intr-o maniera sexuala sau a incercat sa intretina vreun fel de raport sexual cu dumneavoastra?
4. Ati simtit des sau foarte des ca nimeni din familie nu va iubeste, sau nu considera ca sunteti important sau special? Sau membrii familiei nu aveau grija unii de altii, nu erau apropiati si nu se sustineau?
5. Ati simtit des sau foarte des ca nu aveti suficienta mancare, haine curate, sau nu are cine sa va protejeze? Sau parintii dumneavostra erau prea beti/drogati incat nu puteau avea grija de dumneavoastra, nu va puteau duce la medic la nevoie?
6. Ati pierdut un parinte biologic prin divort, abandon, deces sau alt motiv?
7. Mama dumneavoastra era des sau foarte des palmuita, apucata, impinsa sau se aruncau obiecte catre ea, sau lovita in mod repetat sau amenintata cu un cutit sau alta arma?
8. Ati locuit cu cineva care suferea de alcoolism sau dependenta de substante?
9. A fost vreun membru al familiei deprimat sau bolnav psihic sau a incercat sa se sinucida?
10. Un membru al familiei sau adult din casa a fost la inchisoare?

 

Cu cat scorul este mai mare cu atat sunteti mai expus la efectele pe termen lung ale traumei cumulate. Aceasta nu inseamna ca obligatoriu toti cei cu scor mare se vor imbolnavi sau vor deveni disfunctionali. Acest test nu ia in considerare fondul genetic, rezilienta si potentialele experiente pozitive care pot contrabalansa experienta negativa.

*Traducere si adaptare proprie.

Virginia Satir  a fost un psiholog si autor American, unul dintre pionierii psihoterapiei de familie.

Aceasta carte este una dintre primele carti de psihologie pe care le-am citit si cea mai recomandata pacientilor si apropiatilor mei. O cumpar cu regularitate pentru ca o daruiesc ori de cate ori am ocazia.

Intr-un limbaj facil si cu o mare blandete si sensibilitate,  atinge puncte esentiale legate de dezvoltarea umana, influenta mediului familial asupra stimei de sine, tiparelor relationale, capacitatii de a iubi si de a ne bucura.

Recomand aceasta carte tuturor, fie ca sunteti sau nu parinti, aveti propria familie sau vreti sa intelegeti mai  multe despre familia de origine.

Cuprins:

1. Introducere
2. Cum e familia voastră?
3. Stima de sine: Vasul de care nu are nimeni grijă
4. Stima de sine: Sursa energiei personale
5. Mandala personală
6. Comunicarea: A vorbi şi a asculta
7. Tipare de comunicare
8. Jocuri de comunicare
9. Regulile după care trăiţi
10. Sisteme: deschise sau închise?
11. Cuplul: Arhitecţii familiei
12. Familii speciale
13. Harta familiei voastre
14. „Cutia cu viermi” în acţiune
15. Proiectul familiei
16. Câteva elemente esenţiale ale proiectului familiei
17. Ingineria familială
18. Familia extinsă
19. Ciclul vieţii
20. Adolescenţa
21. Crearea unei perechi pozitive
22. Spiritualitate
23. Ultimii ani
24. Familia în societate
25. Pace în oameni, pace între oameni
26. Familia viitorului

Cura psihanalitica se ghideaza dupa reguli tehnice si etice care decurg din teoria functionarii aparatului psihic, teoria dezvoltarii afective si intelectuale, teoria psihogenezei tulburarilor psihice si teoria traumei.

Respectarea acestor reguli tehnice si etice reprezinta un aspect esential si una dintre conditiile reusitei curei psihanalitice.

Intalnirile preliminare constau in evaluarea diagnostica si structurala. Aceste intalniri preliminare pot avea si un efect terapeutic derivat din ascultarea simultan empatica si trebuie sa se soldeze cu cea mai buna indicatie terapeutica. Formularea indicatiei de terapie are loc dupa incheierea perioadei de evaluare preliminara.

Contractul terapeutic contine urmatoarele reguli si exigente:

• Durata sedintei este de 45 de minute, fara a putea fi prelungita in caz de intarziere;
• Frecventa variaza de la una la cinci sedinte pe saptamana, fata in fata sau intins pe divan.
• Plata sedintelor si modalitatile de plata sunt agreate de la inceput, iar modificarile ulterioare – marire sau micsorare de tarif sunt in raport cu considerente ce tin de realitatea economica, realitatea externa si/sau  interna a pacientului.
• Toate sedintele sunt obligatoriu platite, indiferent de natura motivelor care determina absentele pacientului. Aceasta regula asigura exigenta de continuitate terapeutica, de spatiu, de timp si de relatie terapeutica;
• Teoria functionarii aparatului psihic si exigentele tehnice care decurg din aceasta impun analiza motivelor constiente si inconstiente si ale beneficiilor (primare, secundare sau/si simptomatice) ale absentelor de la sedinte.
• In masura posibilului si pentru respectarea cadrului este indicat ca vacantele terapeutului si ale pacientului sa coincida.
• Confidentialitatea continutului sedintelor este asigurata prin codul etic al psihanalistului si prin contractual implicit sau explicit cu pacientul.
• Nimic din continutul sedintelor, simptome sau problematica nu poate fi comunicat fara acordul pacientului.
• Comunicarea stiintifica a cazurilor trebuie sa tina cont de doua reguli de baza: acordul pacientului si mascarea identitatii acestuia in asa fel incat doar el sa se poata recunoste in textul stiintific prezentat;
• Deciziile importante din viata pacientului (ex: casatorie, tranzactii importante, divort, etc) se discuta in prealabil in cadrul sedintelor. Anumite decizii pot fi simptomatice sau decurgand din aspect ale functionarii pacientului in viata sa sau in cadrul procesului terapeutic. Din acest motiv este absolut necesara discutarea si analiza lor in sedinta, inaintea trecerii la act.
• Intreruperea sau sfarstiul terapiei se fac doar de comun acord, analizand motivele si starea de fapt actuala a pacientului.

Se recomanda restrangerea la minimum a relatiilor personale intre pacient si terapeut in afara relatiei terapeutice.