Primele lucruri pe care sa le aveti in vedere in alegerea terapetului sunt pregatirea sa profesionala si experienta.
Asigurati-va ca terapeutul dumneavoastra are calificarea de a practica aceasta profesie si are atestat de libera practica eliberat de Colegiul Psihologilor din Romania.
Un terapeut nu ar trebui sa aiba nici o dificultate in a va raspunde la orice fel de intrebari legate de calificarile si experienta sa profesionala. Daca acesta este vag sau defensiv, ar trebui sa constituie un semnal de alarma.
O componenta foarte importanta a pregatirii profesionale a unui psihoterapeut este propria terapie sau dezvoltare personala, cum este numita in unele scoli psihoterapeutice. Va puteti intreba terapeutul cate ore, cu cine si cand a facut propria psihoterapie/dezvoltare personala.
La prima intalnire nu uitati ca, la fel cum psihoterapeutul va evalueaza pentru a vedea in ce masura si cum va poate ajuta, la fel si dumneavoastra il evaluati in ce masura simtiti ca puteti avea incredere in el, cum va simtiti si care este impresia generala pe care v-o lasa. Psihoterapia este un contract de comun acord.
Obligatia terapeutului este de a fi intotdeauna in cabinet la ora si data convenite, schimbarile de program in ultimul moment, intarzierile sau anularea sedintelor sunt incalcari grave ale cadrului terapeutic, care trebuie sa fie cu totul si cu totul exceptionale.
Aici sunt doar cateva exemple de lucruri auzite de la pacienti care au trecut prin diverse cabinete de psihoterapie, care sunt inacceptabile indiferent de context:
- Psihoterapeutul cere bani sau obiecte imprumut pacientului;
- Psihoterapeutul accepta cu regularitate cadouri costisitoare de la pacient;
- Psihoterapeutul participa la activitati sociale impreuna cu pacientul;
- Psihoterapeutul vorbeste la telefon in timpul sedintei, face curatenie in cabinet, mananca, se joaca pe telefon, etc;
- Psihoterapeutul are lungi discutii telefonice si schimburi de e-mailuri cu pacientul in afara sedintelor;
- Psihoterapeutul tine sedinte in afara cabinetului- cafenea, parc, domiciliul propriu sau al pacientului, etc.;
- Psihoterapeutul cere tarife suplimentare pentru sedinte cu proceduri “speciale”- masaj, reiki, hipnoza, etc;
- Psihoterapeutul povesteste despre problemele sale personale pacientului intr-o maniera care nu este in interesul terapiei;
- Psihoterapeutul ii face avansuri sexuale pacientului;
- Psihoterapeutul este agresiv verbal sau fizic cu pacientul;
- Psihoterapeutul nu respecta confidentialitatea, divulga informatii despre continutul sedintelor sau diagnostic.
- Psihoterapeutul face terapie in paralel cu persoane apropiate (sot, sotie, copii, parinti, prieteni apropiati intre ei).
Toate aceste comportamente sunt forme de abuz si nu ar trebui tolerate sub nici o forma de catre pacient.
Pe langa aceste aspecte grave de incalcare a eticii si tehnicii psihoterapeutice, sunt considerente de natura personala care pot rezulta intr-o incompatibilitate. Pot aparea incompatibilitati legate de convingerile personale si stilul de viata ale psihoterapeutului si al pacientului, convingeri politice, religioase, legate de norme de conduita, etc. Psihoterapia nu este intotdeauna un proces confortabil, insa conditia esentiala este ca pacientul sa se simta in siguranta, inteles si respectat. Nici un psihoterapeut nu poate lucra cu orice pacient, si nici un pacient nu este compatibil cu orice psihoterapeut.
Daca ati mai facut terapii si nu ati simtit ca va ajuta, ganditi-va la acest articol si intrebati-va ce anume nu a functionat. Un esec nu inseamna ca psihoterapia nu este pentru dumneavoastra, ci doar ca nu ati gasit inca psihoterapeutul potrivit.